Localnicii le numesc Rai. În trecut erau folosite ca mijloc de plată pentru cumpărarea de mâncare, terenuri, case, construirea unei canoie sau ca daruri la diverse ceremonii. În 1910 o monedă cu diametrul de 3 palme (unitate de măsură utilizata pe insula Yap) valora 1.000 nuci de cocos sau un purcel de 40-50 kg, ori 50 coșuri de mâncare.
O frumoasă băștinașă înconjurată de …”bani”
Aceste discuri au toate caracteristicile monedei, fiind un mijloc de plată și de tezaurizare. Dimensiunile sunt foarte variate: de la câțiva cm în diametru până la aproape 4m, iar greutatea poate ajunge la câteva tone. Aceste “roţi de piatră” monede erau produse pe insula Palau, situata la peste 250 mile depărtare de Yap. Rai erau tăiate în stâncă și prelucrate cu unelte primitive confecționate din cochilii de scoici. Abia în secolul 19 un aventurier irlandezo-american a introdus unelte metalice pentru prelucrarea “banilor”. După confecționare monedele erau transportate pe insula în canoie, într-o călătorie destul de periculoasă, în urma căreia nu puţini localnici și-au pierdut viaţa. În 1882, 400 de localnici (circa 10% din populația adultă masculina a insulei) lucrau pe insula Palau la confecționarea și transportul “banilor”. Valoarea unei monede Rai nu este dată doar de mărimea ei, ci și de aspectul, calitatea și textura pietrei. Efortul depus pentru a extrage discul, greutățile întâmpinate pentru a-l aduce pe insulă (chiar decesele înregistrate în timpul călătoriei) sporeau valoarea monedei. Astfel, o monedă mică putea valora mai mult decât una de dimensiuni mari.
dansuri ritualice în “banca banilor de piatră”
Piese individuale se găsesc peste tot pe insulă, dar cele mai multe sunt ținute într-o aşa numita “bancă a banilor de piatră”, un loc din sat unde se organizează diverse ceremonii. Când monedele de piatră își schimbă proprietarul acestea nu sunt mutate din loc (lucru foarte dificil de altfel datorită dimensiunilor și greutății lor) ci doar se consemnează noul proprietar.
In 1929 Guvernul japonez a inventariat monedele de piatra de pe insulă, existau 13.281 piese. În prezent mai sunt sub 50%, multe Rai fiind distruse in cel de-al doilea război mondial, ori au fost utilizate ca ancore sau pentru pavarea pistei aeroportului japonez construit pe insulă în timpul războiului. Cele mai vechi piese datează de peste 250 de ani, iar ultima a fost realizată în 1931.
Aspect dintr-o bancă a “banilor de piatră”
În a doua jumătate a secolului al XIX lea comerciantul și aventurierul irlandezo-american David Dean O’Keef a pornit o afacere de succes cu localnicii insulei: el le-a dat unelte metalice și le-a transportat cu corabia sa monedele de pe Palau pe Yap, primind în schimb copra (miez de nucă de cocos) și beche-de-mer (un gen de castraveți de mare uriași). În aceasta situație producția de monede a crescut ducând la inflație. Noile Rai erau considerate mai puțin valoroase decât cele produse și transportate cu sacrificii de către localnici.
Foarte interesant este că pe insula Palau la realizarea de schimburi comerciale nu se utilizau aceste discuri de piatră ci perlele, care (susțin unii cercetători americani) nu sunt indigene ci se pare că provin tocmai de pe insula Yap. Dacă acest lucru este real însemna că fiecare insulă era o sursă de bani pentru cealaltă. Avem de-a face cu o inedită simbioza financiară a celor două insule, Palau și Yap.
Una dintre cele mai mari monede de pe insula Yap
În 1986 valoarea numismatică a unei monede Rai varia între 400$ pentru o piesă de circa 15cm în diametru și 3.500$ pentru una de 60 cm diametru. În prezent aceste inedite monede nu pot fi scoase de pe insulă fără acordul Guvernului (Yap face parte din Federația statelor din Micronezia).
Bibliografie:
1. Peter E. Patascil- Odd and curious: Stone money in Yap, California state numismatic association
2. Michael F. Bryan- Island money (http://www.clevelandfed.org/Research/com2004/0201.pdf.)
3. http://www.yapartstudioandgallery.com
4. http://www.coinmall.com/CSNA/articles.htm
5. http://www.econ.utoledo.edu/faculty/tank/stone3.htm
(articol apărut în "Colecţionarul Român" nr.6/2007)
Autor Dorel Bălăiţă: 1 şi 2.
Sursa informaţiilor numismon.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu