marți, 2 ianuarie 2018

Mineralul din Maramureş care concurează la aspect cu diamantul


Diamantul de Maramureş Foto: commons.wikimedia.org
 
 
Diamantul, cunoscut ca cel mai dur mineral din natură, este, în acelaşi timp, cea mai valoroasă piatră preţioasă. Totuşi, un alt mineral a împrumutat denumirea, cu toate că nu are nimic din compoziţia sau proprietăţile diamantului.
Diamantul de Maramureş este denumirea unei varietăţi de cuarţ de origine sedimentară, din clasa silicaţilor, acesta fiind din subclasa tectosilicaţilor. Directorul Muzeului de Mineralogie, conferenţiar universitar doctor inginer Ioan Denuţ, explică de ce este asemănat cu diamantul acest cuarţ.

„Diamantul de Maramureş este o denumire care a fost atribuită unui cuarţ transparent, cu forme bipiramidale. Acesta este trăsătura morfologică principală a lui. Într-adevăr, are caracteristici macroscopice estetice, oarecum asemănătoare cu ceea ce înseamnă diamantul, însă nu are niciun fel de legătură cu chimismul sau alte proprietăţi ale diamantului. Practic, «diamantul de Maramureş» este doar o varietate bipiramidală de cuarţ transparent”, explică Ioan Denuţ.

Cu toate acestea, mineralul este unul apreciat, tocmai pentru aspectul său limpede, transparent, perfect faţetat, motiv pentru care a fost asemănat cu cea mai preţiaosă piatră.

Ioan Denuţ mai arată că „diamantul de Maramureş” a fost descris pentru prima oară sub această denumire în formaţiunile geologice sedimentare din Bocicoi, din Maramureş, denumirea fiind, ulterior, extinsă şi la alte tipuri de cuarţ, formate diferit. „Termenul a fost, ulterior, extins şi pentru ceea ce înseamnă cuarţul hidrotermal, adică acel cuarţ pe care îl găsim în filoanele hidrotermale din zona Baia Mare. Deci, oficial, «diamantul de Maramureş» este acela de natură sedimentară, însă denumirea a fost extinsă ulterior şi pentru ceea ce înseamnă cuarţ de natură hidrotermală, ca şi geneză”, mai explică el.

Totuşi, menţionează directorul Muzeului de Mineralogie, există o condiţie pe care trebuie să o îndeplinească un mineral de cuarţ, pentru a putea fi denumit „diamant de Maramureş”, şi anume aceea de a avea terminaţii piramidale în ambele capete. „Vorbim de forma aceea de cuarţ cu terminaţii piramidale în ambele capete ale aşa-numitului habitus columnar, pe care îl prezintă”, mai explică Ioan Denuţ.

Mineralul, folosit ca şi piatră semipreţioasă

Cuarţul care a împrumutat aspectul şi denumirea unei pietre preţioase este folosit ca şi piatră semipreţioasă, fiind utilizat la realizarea bijuteriilor. Însă cuarţul, ca mineral, are mult mai multe utilizări, mai explică profesorul. „Nisipul cuarţos, spre exemplu, foarte bogat în cuarţ, este materia primă pentru obţinerea sticlei, dar mai are utilizări în electrotehică, electronică, în confecţionarea de materiale care se folosesc la şlefuit etc”, mai spune el.

Diamantul de Maramureş este destul de greu de găsit, aflându-se în doar câteva zone, pe care puţini sunt cei care le cunosc. În literatura de specialitate, încă de acum 200 de ani s-a vorbit despre acest mineral, căruia localnicii îi spuneau „draga”. Nefiind din carbon, ca şi diamantul real, diamantul de Maramureş, extrem de limpede şi perfect faţetat, are dimensiuni de la unu până la 10 milimetri, rareori fiind mai mare.

În mineritul maramueşean, denumirea a fost împrumutată unui premiu care se acorda echipelor sau chiar minelor care obţineau rezultat deosebite în producţie.
 
 
Sursa informaţiilor Adevărul.